De-atâtea ori Ți-am greșit Stăpâne,
De-atâtea ori eu nu Te-am ascultat,
Dar Tu mereu Te-ai îndurat de mine
Și bunătate, mereu mi-ai arătat.

Nu ai privit spre mine ca la un păcătos
Chiar dacă Ți-am greșit atât de mult,
Căci ai văzut în mine copilul prețios
Și mi-ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt.

Nu sunt perfect, greșesc atât de mult,
Mai am de învățat atâtea lucruri bune:
Cum să fiu bun și cum să Te ascult
Pe Tine dragul meu și cei de lângă mine.

Mai am de învățat iubirea adevărată,
Să pot muri din dragoste ca Tine
Și să iubesc cu o dragoste curată
Cum numai Tu mă poți iubi pe mine.

Mai am de învățat ce-seamnă dărnicia
Să dăruiesc celor în strâmtorare
Sădindu-le în suflet bucuria,
Chiar și atunci când dăruiesc o floare.

Mai am de învățat atâtea lucruri bune
Să am răbdare când trec prin încercări
Și-o vorbă prețioasă să pot spune
La căpătâiul celor bolnăviori.

Arată-mi Calea ce trebuie să o urmez
În tot ce fac să fac doar voia Ta,
Ca în a Ta lumină sfântă să lucrez
Să pot s-o răspândesc și altora

Și dă-mi înțelepciune în tot ce fac
Să pot Cuvântul Tău să-L răspândesc
Și de ar fi prigoană să nu tac
Să îți arăt Isuse scump cât Te iubesc.

Amin!